In general, copiii ajunsi acasa, dupa cele cinci zile de poveste, le-au facut parintilor, "capul calendar", in sensul bun al cuvantului, prin multitudinea de informatii, experiente, povestiri, impresii marturisite. Am fost contactati de mai multi parinti, pentru a-i inscrie pe copiii lor, imediat ce se va anunta urmatoarea tabara. Nu stim nici noi, realmente, ce s-a petrecut in acele zile de poveste, stiu doar ca au fost fericiti, fara ca noi sa facem ceva deosebit, inafara de a intra in lumea lor si a scoate de acolo tot ce era mai bun din ei, pentru ca insisi, ei, se se descopere cu toate frumusetile interioare pe care le tineau ascunse in adancul sufletelor lor, curate.
Marturisirea unui copil de 14 ani, imediat ce a ajuns acasa: "M-am asezat sa ma odihnesc, ...am luat telefonul in mana sa ma joc, ca de obicei, un joc descarcat pe telefon....l-am indepartat imediat de langa mine si am inceput sa plang. Nimic nu se compara cu ce am trait acolo si cu jocurile de care m-am bucurat impreuna cu ceilalti copii. A trecut prea repede."
Marturisirea unui voluntar: "Buna dimineata! imi lipsesc cantecele minunate de trezire, acele cantece din tabara. M-a trezit, azi dimineata...telefonul."
Marturisirea unei mame: "multumesc pentru inregistrare. Asa imi voi trezi copiidimineata. Aseara ii chemam la masa cu fluierul! Baiatul, evident a reactionat instantaneu!"
Marturisirea altei mame: "Copilul meu a plecat intr-un fel si a venit altfel...linistita, calda, respectuasa...Ceea ce m-a marcat cel mai mult este ca mi-a spus ca nu-si doreste sa isi tina ziua de nastere, doreste un cadou de MAXIM 20 de lei si asteapta cu nerabdare urmatoarea tabara organizata de dumneavoatra..."
Marturia pozelor...
